In Romania inca nu se poate vorbi fara isterii si atacuri la persoana despre biografiile marilor nostri intelectuali. Cind un istoric sau un comentator aduce vorba despre biografia unui Mircea Eliade, de exemplu, automat le vor sari in cap cete de paznici ai memoriei carturarului.
In Romania inca nu se poate vorbi fara isterii si atacuri la persoana despre biografiile marilor nostri intelectuali. Cind un istoric sau un comentator aduce vorba despre biografia unui Mircea Eliade, de exemplu, automat le vor sari in cap cete de paznici ai memoriei carturarului. Tocmai din acest motiv, unul dintre cele mai importante evenimente editoriale ale verii il constituie aparitia volumului ?Dialoguri intrerupte? (Editura Polirom, editie ingrijita si note de Tereza Culianu Petrescu si Dan Petrescu, prefata de Matei Calinescu).
Cartea cuprinde peste o suta de scrisori din corespondenta Mircea Eliade - Ioan Petru Culianu (70 de scrisori ii apartin maestrului, dintre textele discipolului gasindu-se doar 38). In excelentul studiu introductiv, Matei Calinescu arata cum se poate vorbi firesc, cu tonul moderat, precis, al teoreticianului de talie internationala, despre episoade discutabile din viata lui Eliade.
?Dialoguri intrerupte? are marele merit de a ?lumina? foarte mult relatia care exista intre cei doi istorici ai religiilor.? (C.R.)
Intr-o scrisoare din 10 ianuarie 1977, Mircea Eliade povesteste despre un mesaj de la Salazar pe care l-ar fi avut de transmis generalului Antonescu. Textul era menit sa lamureasca unele episoade care il interesau pe tinarul Culianu care lucra la biografia maestrului. Matei Calinescu precizeaza in prefata ca scrisoarea este in unele pasaje neverosimila. Iata textul lui Eliade: ?1942: in August, dupa o lunga audienta la Salazar, plec pentru zece zile la Buc. As putea spune ca aveam un ?mesaj? pentru Generalul Antonescu.
