Toata lumea vorbeste de libertatea presei, de drepturile, nelimitate in conceptia unora, pe care le au ziaristii romani. Sunt tot mai multi care privesc jurnalistii ca pe niste infractori, iar rezultatele se vad in modul in care sunt tratati jurnalistii. Cand un ziarist ajunge in instanta, dat in judecata pentru calomnie, este tratat mai rau ca un hot de cai. Iar ura multora impotriva acestei bresle a ajuns la cote alarmante si este tot mai greu de suportat.

In Romania, presa este un domeniu in care lucrurile au evoluat, totusi, dupa '90, un domeniu in care lucreaza oameni foarte bine informati, un nucleu formator de opinii. Iar daca aici nostalgicii fostului regim reusesc sa blocheze activitatea, incercati sa va imaginati cam ce se intampla in alte sectoare, cam ce reprezinta acolo cuvantul independenta...

E greu sa creezi chiar o presa intr-adevar independenta intr-un stat in care caderea totalitarismului nu a insemnat si ruptura de obiceiurile, de tarele acelei perioade. E greu sa lupti cu vechile mentalitati, atata timp cat functiile-cheie sunt ocupate, in majoritate, de oameni care nu se pot dezbara de nepotism, de clientelism politic, de ipocrizie, de economia subterana, de coruptie, de sfidarea legii. Oamenii acestia, care au plecat de gat cu tarele comunismului, nu pot intelege ca au apus vremurile in care presa avea rol de aplaudac al partidului. Si pentru ca nu inteleg acest lucru, fac tot posibilul sa aduca la tacere jurnalistii care isi permit sa critice puterea, sa dezvaluie acte de coruptie ori abuzuri. Iar mijloace de ingenunchere a presei au inca suficiente: de la campaniile subtile pe care le duc pentru diminuarea credibilitatii si influentei mass-media (ridiculizarea ziaristilor si refuzul de a raspunde dezvaluirilor presei legate de acte de coruptie) la presiuni politice, economice si pana la hartuirea in instanta a gazetarilor incomozi