Simtim, astazi, nevoia unor clarificari ideologice. Intr-un moment in care in societatea romaneasca se inmultesc pledoariile pentru o politica de stanga, transanta. Dar si suspiciunile ca, de multe ori, partidele politice semnalizeaza stanga…, dar vireaza spre dreapta.
Ce inseamna, astazi, sa faci politica de stanga? Si ce semnificatii are axul vietii politice fata de care incercam sa pozitionam, in prezent, stanga si dreapta? Iata intrebari ce nu pot fi despartite nicicum de drumul pe care, de aproape 15 ani, ne chinuim sa impingem cu viteza ceva mai mare, masinaria careia ii spunem “reforma structurala“. O reforma de esenta economica, desigur.
Caci ar fi fara sens, in zilele noastre, separarea vietii politice de viata economica.
Stanga, astazi, nu mai poate fi gandita ca o politica anticapitalista. Si nici ca o politica antiprivatizare. De altfel, este relevant faptul ca, in Marea Britanie, laburistii si-au asigurat sansa de a castiga alegerile, invingandu-i pe conservatori, numai dupa ce au scos din statutul partidului paragraful referitor la blocarea privatizarilor si la nationalizari.
Pretutindeni, in lume, partidele de stanga mizeaza pe programe sociale, fara a mai ataca sursele de bogatie: piata, preturile libere, proprietatea privata.
La noi, insa, lucrurile nu sunt la fel de clare. In conceptia unei mari parti a societatii romanesti, nostalgica inca, stanga inseamna o politica indreptata catre promovarea unui anumit soi de capitalism de stat, monopolist si incorsetat de restrictii.
Or, in prezent, Romania isi va da o sansa de prosperitate numai pasind spre un capitalism modern, de tip financiar, in care principalele reglaje economice sunt realizate pe piata monetara si pe piata de capital. A pune in cumpana, acum, cei doi poli ai vietii politice, stanga si dreapta, intr-un sens ce ar vicia cont
