Christopher MERRILL
Numai cuiele ramin
Traducere de Radu Sava si Magda Carneci, postfata de Magda Carneci
Editura Paralela 45, Colectia „Café Europa“, Pitesti, 2002, 456 p.
Tinarul poet american Christopher Merrill este invitat in 1992 de prietenul sau Aleö Debeliak intr-o calatorie literara de cercetare in Iugoslavia si devine martor al celui de-al treilea razboi balcanic de secesiune. Cartea pe care o scrie in urma acestei experiente poate fi un volum de memorii, la fel de bine cum poate fi si un roman, in primul rind despre literatura si in al doilea rind despre razboi.
„Razboiul l-a schimbat, a admis Edo despre sine. Un barbat tinar, inalt, cu o barba neregulata si par negru, lung, intr-o jacheta a armatei SUA prea mare pentru el, era mai usor sa ti-l imaginezi organizind o patrula de strada in Zagreb sau completind fise de trimitere pe front decit scriind fictiunea literara constienta de sine care l-a adus in atentia publica. Prima victima a razboiului este adevarul, ii placea sa spuna.“ La fel ca Edo Popovici, din fragmentul citat, Christopher Merrill traieste o perioada inedita, cind literatura (mai bine zis, poezia) si tragedia care avea loc live se impletesc atit in realitate, cit si in fictiune. La inceputul cartii, Metka Krasovec povesteste ca a sunat telefonul in plin atac de artilerie si un scriitor sirb a intrebat-o daca i-a citit cartea. Atunci cind ea i-a raspuns ca nu are timp deoarece „Sintem tintuiti in subsol din cauza bombelor voastre“, sirbul a replicat ca e un loc bun pentru a-i citi romanul.
Razboiul si pacea, literatura si realitatea, istoria si mitologia, poezia si logica sint problemele carora Merrill le da solutii literare ingenioase. In timp ce nenumarate orase erau bombardate, naratorul si prietenii sai merg nestingheriti la festivaluri literare sau de film, urmeaza sa-i in