În primul rînd, pentru că-ţi strici privirea. Şi nu neapărat despre creşterea dioptriilor este vorba. Îţi strici privirea cu care poţi vedea lumea. Începi să o vezi cu cadru, cu unul impus de alţii. Pentru puii de vrabie, este absolut necesar ca mîncarea să le fie dată de mama lor, după ce aceasta a mestecat-o în prealabil - altfel, mor. E adevărat că unii dintre noi nu prea sînt în stare să mestece singuri şi astfel televiziunea este pentru ei singura cale de a supravieţui. Dar îmi place să cred că nu toţi sîntem nişte pui de vrabie. Sau poate că da? Dacă ar fi aşa, ar trebui să credem, de exemplu, că femeile rămîn însărcinate după ce un domn galant le aplică, cu gesturi experte, un sărut prelung. Cel puţin aşa reiese din unele filme. Domnul sărută doamna, muzica devine melancolică, lumina se stinge şi, cu ocazia asta, imaginea se întunecă de tot, pentru ca în secunda următoare să o vedem pe femeie fericită a doua zi şi cum, peste alte cîteva secunde, începe să-i crească din ce în ce mai mult burta. Copilul se va naşte peste încă puţin timp, cu freza gata făcută, machiat şi deja avînd o vîrstă cuprinsă între şase luni şi un an. Dacă sîntem nişte pui de vrabie care avem peste şaisprezece ani, putem vedea că, pe lîngă săruturi prelungi, unii bărbaţi şi unele femei mai fac şi altceva: se dezbracă, se sărută pe corp şi apoi încep să-şi mişte feţele în ritm sacadat. Desigur, în toată afacerea aceasta trebuie că este importantă expresia feţei, pentru că asupra acesteia întîrzie cel mai mult camera. Feţele se mişcă ritmic, şi asta se pare că produce o mare plăcere protagoniştilor. Dacă sîntem nişte pui de vrabie care avem peste optsprezece ani, aflăm că plăcerea poate fi obţinută şi în alte feluri. De exemplu, există nişte doamne

care se mîngîie cu sîrg pe tot corpul - în timp ce se săpunesc, îşi dau cu uleiuri sau pur şi simplu pe uscat - şi asta se pare că le