In seara de 5 iulie, ascultand stirile, ochii a milioane de romani au sclipit la unison. Undeva, in Bucuresti, un sofer al unei firme de securitate reusea sa se faca nevazut, la volanul unei masini burdusite cu aproape 90 de miliarde de lei. Sute de mii de someri sau traitori cu salariul minim pe economie au inghitit in sec, dand mai tare sonorul la televizor, ca sa nu piarda nici un amanunt din povestea unui barbat care a reusit sa atinga unul din "visele romanesti" : sa furi indeajuns cat pentru o viata de om in huzur. Mirajul imbogatirii peste noapte, care umple saptamana de saptamana tescherelele vanzatorilor de bilete la 6 din 49, a functionat inca o data : sute de mii de romani si-au imaginat cam ce ar face daca Dumnezeu sau dracul le-ar scoate in fata asa o ocazie nesperata : sa ramai singur, la volanul unei dube cu un milion de euro. Cati ar reactiona normal? Cati nu ar fi tentati? Cati nu ar pune in balanta foamea, umilinta saraciei, picioarele in fund primite de la sef, frustrarile? Cati nu ar miza pe "castigarea pariului cu Romania" - sa furi indeajuns incat sa ajungi din urma marii rechini? Timp de o saptamana, soferul, Petru Nica, a trait, poate, cu aceasta iluzie. Luni seara, mascatii, masinile blindate, cohortele de ziaristi au tabarat intr-o vila din Snagov unde se ascundea. Nica a fost prezentat ca inamicul public numarul unu.
Povestea sa se termina aici. In locul in care incep intrebarile. Fara nici un fel de dubiu, Petru Nica, devenit faimos peste noapte, e un infractor de calibru, dar si un mare naiv. Si-a jefuit patronul de un milion de dolari, crezand ca poate concura, intr-ale hotiei, cu oameni cu experienta, rodati, care alterneaza dosarele penale cu mandatele de parlamentar. A crezut ca el, un nimeni, poate sa ajunga, peste noapte, in rand cu artizanii Bancorex-ului sau ai F.N.I.-ului. De Petru Nica rad, probabil, senatorii beneficiari
