Prolog intre „trist“ si „fericit“
„E un moment trist!“, a constatat tinarul regizor Titus Muntean saptamina trecuta, la decernarea premiilor Asociatiei Criticilor de Film pentru 2003, in cadrul carora i-a revenit o mentiune pentru Examen. „E un moment fericit!“, a exclamat, la antipod, cu acelasi prilej, presedintele Uniunii tutelare, careia i-a confiscat statutul, Mihnea Gheorghiu, aflat la al cincilea mandat consecutiv (prin votul a cam o cincime din numarul membrilor uneia dintre cele vreo cinci organizatii de resort). Desi de data asta prorogatul n-a mai intervenit, pare-se, in deciderea distinctiilor asociatiei subordonate, a tinut totusi sa se afiseze a le patrona. Fandacsia nu i-a putut scapa lui Lucian Pintilie, prezent la fata locului, fiindca volumul sau Bricabrac era in fruntea micului palmares intirziat al criticii.
Cu geniul care nu-l paraseste in nici o imprejurare, premiatul si-a activat ad-hoc sarcasmele, pe cit de subtil, pe atit de dinamitard. Sub mimarea inocentei, pretinzind a crede ca Asociatia Criticilor nu are a face cu UCIN-ul cu care el personal nu are a face, Pintilie i-a recomandat in subtext, dar si in text, nasului „epopeei cinematografice nationale“ – ca ocupatie mai adecvata – sa se grabeasca sa-si scrie memoriile, fiindca se apropie de 90 de ani, cu sugestia utila ca pamintenii, inclusiv cei care se considera nemuritori, obisnuiesc sa dispara la acea virsta, iar Nonagenarea Sa, a precizat vorbitorul, a facut continuu suficiente greseli ca sa aiba ce scrie. Nici debutantul Titus Muntean, pomenit la inceput, nu s-a lasat mai prejos intr-ale umorului coroziv. Cu plusul de disperare al celui tinut departe de platouri, la cinci ani dupa conceperea filmului Examen, el si-a declarat tristetea, atit de contrastanta cu preafericirea perpetua a presului incincit, datorata imputinarii filmelor de debut, de unde autoiron