* Scurt circuit (România, 2004), de Constantin Popescu, Ruxandra Zenide, Cristi Puiu, Cătălin Mitulescu, Cornel Porumboiu. Sînt ofticat. La începutul verii, îmi creasem nişte aşteptări în privinţa următoarelor două ore de film românesc: mă aşteptam ca ele să vină de la Sergiu Nicolaescu; mă aşteptam să trateze despre lucruri mari, cum ar fi personalitatea lui Sergiu Nicolaescu; mă aşteptam la privelişti sublime - Sergiu Nicolaescu în rolul lui Burt Ghepardul Lancaster, Dan Bitman în rolul lui Sergiu Nicolaescu şi o mască de lemn în rolul lui Dan Bitman; speram să văd Marele Film Prost spre care tinde, de ani şi ani, cinematografia noastră. Şi iată că vin cinci filme care nu numai că tratează cu sictir lucrurile mari în favoarea unor fleacuri cum ar fi diferenţa dintre cafea şi nes, nu numai că ne oferă, pe post de privelişti sublime, gros-planuri cu Dragoş Bucur, dar ne mai şi mint timp de două ore, comportîndu-se de parcă Nicolaescu şi căutarea Marelui Film Prost ar fi fost doar un vis urît. Nu poţi conta pe nimic şi chiar nu poţi conta pe Independenţa Film: măi, băieţi, tocmai mă pregăteam să vă spun că recordul de curaj pe care l-aţi stabilit, aducîndu-ne filme ca Elefant şi Splendoare americană, nu va fi doborît prea curînd de distribuitorii români, şi voi ce faceţi? Alegeţi nişte scurt-metraje româneşti, faceţi un pachet, scrieţi pe el Scurt circuit şi aruncaţi cu el după Spider-Man 2. Nu vă mai spun nimic. N-aş vrea să spun prea multe despre filmul lui Constantin Popescu, Apartamentul - o serie de mişcări voit banale şi totuşi misterioase, care pregătesc un gag delicios. Nu vă voi spune gagul - nu-mi vine să livrez în două cuvinte ceva pregătit cu atîta grijă. Pe de altă parte, Apartamentul nu e genul de scamatorie care suportă o singură reprezentaţie; revăzîndu-l, am fost intrigat de graţia ambiguă a acelor mişcări pregătitoare. Oare eroul - un bărbat