Cind cint ma rog la Dumnezeu/ mereu/
si-l intreb:/ oare tu vezi
ce vad si eu?
Ombladon, Nici o lacrima
Sint masochist,
traiesc in Romania.
Luna amara, Folclor
Scurtmetraje premiate la festivaluri internationale, cu smecheri de nevoie si provincie moldava, bintuiti de lasitati si de spectrele ratarii (Visul lui Liviu de Corneliu Porumboiu), cu oameni de afaceri rutinizati si alienati, pentru care intilnirea fulguranta cu tineretea inca plina de incredere, e ca o injectie cu drogul vietii (Trafic de Catalin Mitulescu), dominate de imagini apasatoare ale unui Bucuresti al blocurilor, urias, rece, strain (Apartamentul, de C-tin Popescu).
Un teatru care-si asuma programatic functia de semnal de alarma al punctelor nevralgice social – de la riscul prostitutiei fortate (A saptea kafana, regia Alexandru Berceanu) la revolta identitara a generatiei nouazeciste (Stop the Tempo, text si regie Gianina Carbunariu) si deruta existentiala a unei lumi romanesti rupte intre nostalgia trecutului si lipsa unui viitor (89.89. fierbinte dupa ’89 al Anei Margineanu, care va avea premiera oficiala in toamna). Poezia anarhista a unor revoltati gata sa dea foc Romaniei corupte din care vin si-n care se hranesc „cu apa si cu radacini“ (Marius Ianus, Domnica Drumea, fracturistii in general, deveniti cu adevarat „publici“ datorita breselor editoriale recente. De altfel, inconstient, utilizarea unor versuri ale lui Marius Ianus in Stop the Tempo a facut foarte mult pentru modul in care e perceputa poezia lui. Asimilarea literaturii pe care-o practica fracturistii cu propria viata a orientat interesul mai degraba spre manifestarile personale decit spre manifestele lor literare; realitatea e ca scriu mai bine decit vorbesc...).
Proza-manifest a unor frondisti din vocatie sau aspiratie, avortind traditia, cu rafinate
