Alice FERNEY

Cartea iubirii

Traducere din limba franceza si

prefata de Irina Mavrodin

Editura Pandora-M,

Tirgoviste, 2004, 218 p.

Romanul de fata, al patrulea al autoarei, a fost pe buna dreptate un best-seller in mai multe limbi.

La conversation amoureuse (Actes Sud, 2000) este, dintr-un anumit punct de vedere, unul dintre cele mai bune romane frantuzesti din ultimii ani. Si asta in conditiile in care vine contra curentului.

In interviurile pe care le-a acordat, Alice Ferney a afisat un clasicism intr-un fel ostentativ, raportat la evolutiile recente ale genului romanesc. Spunind ca citeste doar romane clasice, si in special romane de dragoste precum Le Lys dans la vallée, Le Rouge et le Noir, si deplingind lipsa de atentie de care se „bucura“ aspectul psihologic in romanele contemporane, ea adopta pozitia celui pentru care modernitatea trece prin raportarea obligatorie la clasici. In cazul ei, aceasta raportare este sustinuta din plin de o complexitatea gindirii si de un talent care o ajuta sa depaseasca ceea ce ar putea parea invechit sau manierist. Valoarea, in acest caz, nu este data de alegerea unei problematici interesante, ci de modul de tratare a unor teme simple, dar eterne.

Dragostea din La conversation amoureuse este extraconjugala, ca in mai toate romanele de dragoste, insa aici personajul feminin, Pauline, nu se desparte de sotul inselat, ba chiar il iubeste in continuare, iar aventura ramine ca un moment al vietii sale care a facut-o sa se cunoasca si sa cunoasca ceea ce, de la Marivaux incoace, se numeste „la surprise de l’amour“. O simpla privire ii face pe Pauline si Gilles sa se apropie, ea, casatorita si mama a unui copil, el, in pragul unui divort. In loc sa mearga la o petrecere impreuna cu mai multe cupluri prietene, ei se intilnesc la o cafenea si ajung abia tirziu