Cehii si-au incercat si ei norocul cu o Skoda noua, dupa caderea comunismului. N-au reusit, in pofida unei traditii respectabile. Skoda si-a castigat renumele inainte de cel de-al Doilea Razboi Mondial, cu automobile, camioane, tancuri. In timpul regimului comunist cehii au scos pe piata masini ieftine pentru piata estica. Dupa aceea insa nu s-au cramponat nici de traditia firmei, si nici de ideea ca pot sa-si faca loc singuri in competitia cu masinile occidentale.

Au intrat rapid intr-o combinatie castigatoare cu Volkswagen, care a mizat inteligent pe firma celor de la Skoda. Automobilele care le-au fost propuse apoi cehilor, la preturi mult mai mari decat cele cu care se obisnuisera, i-au cucerit pe urmasii lui Svejk. Acestia au intrat la rate pe termen lung, renuntand in masa - mai ales la Praga - la vechile lor masini ieftine si rezistente. Noi ne-am tot ferit sa privatizam Dacia pana cand am dat-o pe mai nimic francezilor de la Renault. Acestia au oferit berlinei cativa ani de supravietuire. Masina saracului din Romania. Adica masina care te lasa in drum sau al carei motor se strica dupa cateva zeci de mii de kilometri. Masina romanului fatalist, dar descurcaret. Atitudinea asta e compusa din acceptarea posomorata a faptului ca masina nu mai functioneaza: "Asta e situatia!", urmata de afirmarea gregara a spiritului improvizator: "Merge si asa!", din cauza caruia suntem resentimentari si imbufnati. In loc sa vrem mai mult, ne multumim cu o psihologie a carpelii si ne-am obisnuit sa traim de la o carpeala la alta.

Dacia pentru romanul sarac a fost, printre altele, un fel de drog al acceptarii tuturor vexatiunilor si atentatelor impotriva unei vieti traite normal. Nu ne supara cauzele, fiindca acestea "nu sunt de nasul nostru". Daca accepti ideea ca Dacia e ieftina pentru ca nu e o masina de la care sa ceri prea multe, accepti apoi toate compromis