* Cîntec pentru un masacru/ Bowling for Columbine (SUA, 2002), de Michael Moore. La sfîrşitul documentarului satiric Cîntec pentru un masacru, cînd Michael Moore sună la poarta lui Charlton Heston, sîntem pregătiţi pentru înfruntare. Moore şi-a construit bine personajul - americanul de rînd, cu o şapcă de baseball şi o întrebare de bun-simţ: cum se face că în America sînt împuşcaţi atîţia oameni - mai mulţi decît în orice altă ţară dezvoltată? Cît despre Heston, "el reprezintă puterea americană" - scrisese Pauline Kael într-o cronică la Planeta maimuţelor (1968) - "şi are profilul unui vultur": pentru asta îl foloseşte Moore. Am aflat că Moore a copilărit în Michigan, ca şi duşmanul său. Am aflat că Moore e membru al Asociaţiei Naţionale a Puştilor, prezidată de Heston. Am auzit cuvîntările pompoase ale lui Heston despre dreptul de a deţine arme şi ne-a indignat insensibilitatea lui de a organiza mitinguri ale Asociaţiei imediat după tragedii precum Columbine, chiar sub ochii comunităţilor îndoliate. Vrem ca moşul ăsta semeţ, emanînd maiestate hollywoodiană, să şi-o ia peste bot de la omul din popor. Şi Moore i-o dă peste bot. E o imagine răvăşitoare - "puterea americană" arătînd că n-are cuvinte; ea are arme. Răvăşitoare e şi imaginea lui Moore lăsînd pe cîmpul de luptă fotografia unei fetiţe ucise. Dar hai să ne revenim: gestul cu fotografia e doar o acuzaţie teatrală - "puterea americană" e vinovată de moartea acestei fetiţe - care, la sfîrşitul filmului, rămîne nedemonstrată. Şi, oricît de copleşitoare ar fi metafora, aici nu e vorba despre "puterea americană", ci - în primul rînd - despre Heston. Şi lipsa lui de argumente nu se explică doar prin faptul că are arme, ci şi prin faptul (descoperit ulterior) că are Alzheimer. Înainte de a merge mai departe, unde s-au adunat nori, merită subliniate nişte lucruri: Cîntec pentru un masacru are autoritatea unui