- Aş spune că, în timp ce nemţilor le e frică de orice schimbare, căci ea nu le poate aduce decît ceva mai rău decît ceea ce au pe moment, românii îşi doresc permanent schimbarea, căci ea nu le poate aduce decît ceva mai bun decît ce există pe moment. De aia îmi place în România, că se întîmplă mereu ceva... Nu mai eram de mult la acea primă întrebare, stupidă, "cum vă place în România?". Echipa de nemţi era deja de o bucată bună de vreme în ţară şi nu pentru prima dată. După ce ne terminasem treaba, meditam, ca de obicei, la o bere. - În Germania este acum o stare profundă de insecuritate. Nu despre sărăcie este vorba, sau despre şomaj, ci de o frică de ziua de mîine care are toate şansele să fie mai proastă decît cea de astăzi. Toată lumea stă crispată pe poziţie, cu frica de a o pierde în clipa următoare. De aceea ne e frică, de pildă, de România. Intrarea voastră în UE este percepută ca o ameninţare directă, la nivelul vieţii cotidiene a individului, care e convins că nu are decît de pierdut din asta. Este, aş zice, o recesiune liniştită. Nu se mai întîmplă nimic, un fel de paralizie de catifea... Ştiam şi eu asta de la fratele meu, trăitor în Germania. Soţia lui, elveţiancă, percepea noua lor situaţie în Germania ca pe un fel de ameninţare virtuală, dar permanentă, iar termenul cel mai des folosit era cel de insecuritate. Mă uitam la ei şi nu înţelegeam nimic. Mie mi se părea totul atît de liniştitor, de ordonat! Dar, vorba profesorului meu de matematică, depinde de unde priveşti. - La voi e oarecum invers - a continuat M. E o societate dinamică, în care lumea se agită, face ceva, schimbă mereu cîte ceva... - Poate chiar prea des! - opină cineva.< p> - ...pentru că, vorba aia, nu are nimic de pierdut. - Freedom is another name for nothing left to lose... - fredonă altcineva . - Ce vreau să spun este că sînteţi o societate orientată spre viitor, în timp c