Scrisoarea

lui Judith Ardeleanu (nr. 29) * 23 AUGUST 1944 - Revoluţia antifascistă şi antiimperialistă . Acesta era titlul unei lecţii din manualele de istorie de pînă la 1989. Aşa începeau emisiunile de radio şi televiziune cu o lună înainte de sărbătorirea acestei zile. La fel îşi începea discursul "tovarăşul" în alocuţiunea de deschidere a paradei militare şi a defilării "oamenilor muncii de la oraşe şi sate" care aveau drept scop, în primul rînd, proslăvirea cuplului Ceauşescu şi a Partidului Comunist. Nu doresc să comentez opţiunea doamnei Judith Ardeleanu cu privire la "sărbătorirea" acestui eveniment. Fără nici o urmă de maliţiozitate, din descrierea domniei sale îl şi văd pe regele Mihai I (asemenea lui Ceauşescu) în zona centrală a tribunei oficiale alături de notabilităţile foste comuniste care, şi după şaizeci de ani, profită de instaurarea comunismului în România. Poate o comemorare sobră, aşa cum s-a desfăşurat anul acesta în Polonia, cu depuneri de coroane de flori, ar fi mai decentă decît kitsch -ul asemănător celui organizat în 1995, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la desfăşurarea bătăliei de la Călugăreni, sau, recent, cu mizeria desfăşurată la Putna. Totul dublat de prezentarea unor documente de arhivă (rapoarte ale serviciilor secrete şi ale reprezentanţilor diplomatici şi militari acreditaţi în România, note ale Ministerelor de Externe ale statelor inamice României etc.) şi a unor materiale memorialistice scrise de participanţi direcţi la acele evenimente. Doresc, însă, să fac cîteva scurte precizări cu privire la unele aspecte prezentate de domnia sa. 1. România nu s-a retras din "războiul împotriva U.R.S.S.", ci a părăsit alianţa cu Germania lui Hitler, alăturîndu-se Puterilor Aliate şi Asociate din care făceau parte, alături de U.R.S.S., Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Franţa Liberă, Canada, Australia etc. 2. Este