Patru volume ale unei cuprinzătoare antologii de literatură basarabeană din secolul al XX-lea1 vestind încă altele, de roman şi de eseu, se constituie într-un prim efort conjugat, de anvergură, de injectare în venele literaturii române prea puţin cunoscută în toate elementele ei, creaţie literară basarabeană - şi anume din acel trecut veac ce ar fi putut să fie al unei strălucitoare înfloriri, când Moldova dintre Prut şi Nistru şi chiar de peste Nistru n-ar fi suferit acea vitregă soartă ce a rupt-o din trunchiul naţiunii, la cheremul celui mai perfid deznaţionalizator, aşa încât, de-a lungul trecutului secol bunăoară să cunoască, după arătările d-lui Nicolae Leahu, şase schimbări de regim politic - 1917, 1918, 1940, 1941, 1944, 1991 - cu masa de urmări: "...războaie, degringoladă, refugii, deportări, epurare etnică, masacre colective, expropriere, foamete organizată, campanii de îndoctrinare şi deznaţionalizare."
Că acestea au marcat, au singularizat, insularizând-o, Moldova de dincolo de Prut ar fi prea puţin spus. Ceea ce trebuie cu precădere reţinut este acea strict şi permanent controlată nimicire a elitelor, la o scară inimaginabilă, mai amplă deci decât cea practicată de organele comunismului în România. Aceasta nu reprezintă, desigur, o scuză, a vreunei situaţii modeste a literaturii ce s-a putut naşte în asemenea condiţii, ci doar o explicaţie pentru particularităţi a căror geneză este necesar a fi ştiută.
Curioasă cu adevărat se adevereşte relaţia dintre literatura basarabeană şi cea a matcei româneşti în genere, chiar şi în perioada interbelică a unei armonizări integratoare, punându-ne în temă asupra a ceea ce aş numi un puternic caracter, pecetluind această creaţie, caracter ţinând de specificul aparte al locului, cu firesc răsunet în oameni. Scriitorii din dreapta Prutului, Gib Mihăescu, Radu Tudoran au surprins acest "exo