Zeci de spioni ai Departamentului Securitatii Statului din vremea dictaturii ceausiste au fugit unde au vazut cu ochii. Acasa, judecatorii de la Tribunalul Militar i-au condamnat pe toti la moarte in sedinte secrete.
Inainte de 1989, nimeni nu indraznea sa vorbeasca despre aceste lucruri. Spionii "Epocii de Aur" erau prezentati printr-o propaganda subtila si susotita ca "spuma" poporului. Gratie aceleiasi propagande, Securitatea se batea pe burta, de pe locul II, ba III, ba IV, cu CIA, KGB si MOSSAD.
Scotocind totusi arhivele, Securitatea cu a ei Directie de Informatii Externe pare o structura gaunoasa, putreda, de la sanul careia "copiii" si-au luat talpasita. Aceasta daca nu a pus la punct un plan genial de infiltrare a serviciilor de informatii occidentale prin transfugi. Momentul care a declansat degringolada, dupa cum reiese din arhive, este fuga in 1978 a unuia dintre liderii amintitei directii, generalul Ion Mihai Pacepa, urmata de condamnarea sa, in lipsa, la moarte.
TRADATOR SAU EROU? Situatia lui Pacepa a fost rezolvata dupa Revolutie, Curtea Suprema de Justitie hotarand in 1999 sa anuleze sentinta de condamnare la moarte, sa-i redea gradul de general si sa-i restituie proprietatile. Dar o clarificare a situatiei altor cel putin 18 ofiteri ai DIE este departe de a fi rezolvata.
De altfel, in afara de cateva cazuri, de acestia nici nu se stie, parand, dupa atatia ani, topiti in neant. In orice serviciu secret din lume, cel ce alege sa treaca de partea cealalta a baricadei se stie condamnat la moarte. Legendele din lumea spionajului ne infatiseaza asasini profesionisti care ii vaneaza pe fugari oriunde in lume. Aceasta, in primul rand, ca sa serveasca drept pilda eventualilor alti doritori de aventura.
In anii '80, condamnarea lor la moarte a fost facuta si juridic. Ciudat, un enigmatic Decret 11