Inainte de mult-trimbitata lansare a festivalului organizat de Fundatia Anonimul la Sfintu Gheorghe, care ar putea, intr-adevar, sa devina un reper important in viata culturala a Estului pina nu de mult salbatic al Europei, ma tenteaza o comparatie intre variantele diferite de selectionare a filmelor pentru trei festivaluri: TIFF-ul de la Cluj, impus deja cu autoritate, dupa numai trei editii, de catre cei doi mentori ai sai – Tudor Giurgiu si Mihai Chirilov –, Filmfestul münchenez, un festival bine asezat, „nemtesc“, si Festivalul de film de la Sfintu Gheorghe-Delta, a carui prima editie are loc chiar in aceasta saptamina.
TIFF
sau singuratatea selectionerului de cursa lunga
Va mai amintiti de pometii lui Tom Courtenay in Singuratatea alergatorului de cursa lunga? Nu vi se pare ca intre el si Mihai Chirilov exista o clara asemanare, si nu doar fizica? Cum s-a reusit la noi, si inca trei ani la rind, cind stim ca orice minune dureaza cel mult trei zile, sa se organizeze un festival care, incet-incet, isi consolideaza un renume in Europa?
Indraznesc sa afirm ca fara energia si entuziasmul celor doua „minti vii“ ale festivalului – Tudor Giurgiu si Mihai Chirilov –, care, cum singuri au recunoscut, au facut programul primei editii „pe genunchi“, in trenul de noapte care-i ducea de la Bucuresti la Cluj, am fi asistat, probabil, la inca o manifestare a faimoasei metehne a romanilor de a se ineca la mal…
Asa insa, am fost martorii unei cresteri calitative constante, gratie careia, la ultima editie, am putut vedea toate marile premii de la Cannes 2003, Venetia 2003 si Berlin 2004, fara a mai pomeni de celelalte „virfuri“ ale selectiei, cum au fost medalioanele dedicate lui Wong Kar-wai, Lars von Trier si Kim Ki-Duk, sau sectiunea „Focus Coreea“; ti-e greu pina si sa enumeri titlurile filmelor care nu trebuiau ratate