Sunt multe concesii pe care Romania, ca aspiranta la statutul de tara membra a Comunitatii Europene, a trebuit sa le faca pe lungul si intortocheatul drum al aderarii. De la inchiderea robinetului pentru masurile populiste, de protectie sociala exagerata, pana la inchiderea marilor colosi industriali - care a zvarlit in cea mai crunta saracie oameni care, dupa o viata de munca, devenisera someri la 50 de ani. Concesia facuta pe principiul "sufera unul, castiga 23 de milioane" se vede clar si in cazul apatrizilor proveniti din tarile vest-europene, in special din Germania. In 2001, cu scopul tacit de a nu supara autoritatile germane, care inca aveau rezerve mari in ceea ce priveste ridicarea vizelor pentru cetatenii romani, a fost semnat un acord germano-roman prin care Romania a acceptat repatrierea ilegala a apatrizilor de origine romana, "deportati" din Germania. Acesti oameni sustin ca au fost si o parte inca sunt tinuti in Romania fara nici o baza legala. Tot ei afirma ca o gramada de legi au fost incalcate prin acest act abuziv, de la Declaratia Universala a Drepturilor Omului pana la acordurile anterioare semnate cu Germania, in 1992 si 1999.

Si la Timisoara, si la Bucuresti, problema apatrizilor "depozitati" in zonele neutre ale aeroporturilor a ajuns pe prima pagina a ziarelor. Din pacate, marea parte a presei romanesti nu a putut sau a refuzat sa vada in apatrizi altceva decat niste oameni care nu doreau cetatenia romana. "Patriotismul", de obicei disimulat, al unor "formatori de opinie" a dus la catalogarea acestor oameni ca niste paria, carora le e rusine si nu vor sa accepte statutul de romani. Adevarul era insa, ca de obicei, undeva pe la mijloc. Ai putea sa te intrebi foarte bine de ce considera acesti oameni cetatenia romana o piatra de moara la gat. Cum, la fel de bine, ai putea sa te intrebi cine e de vina ca Romania e un fel de sperietoar