n mai toate ajutoarele trimise din tara pentru sinistratii din Agas au incaput pe mina tiganilor n acestia au simtit ca-i rost de facut bani si le vind mai ieftin decit la magazinul din sat n adevaratii sinistrati abia de-au apucat sa ia haine, plapumi sau cite ceva de mincare n pina si tiganii corturari, care n-au avut case inainte, se dau sinistrati si cer sprijinul administratiei locale n in timp ce muncitorii lucreaza in gospodariile devastate de ape, proprietarii beau la birtul din comuna Ieri s-au implinit trei saptamini de cind asupra localitatii Agas s-a abatut potopul. Trei saptamini de cind vieti omenesti au fost rapuse intr-o secunda, agoniseala de o viata a unor familii a fost luata de viitura. Apele riului Trotus si ale piraului Agas, acum doar fire de apa inofensive, au ras tot ce au prins in cale. Citeva case au fost distruse de radacinile de copaci sau bucati imense de pietre aduse de torentii de pe munte. In zilele acelea, ca sa se salveze, unii oameni s-au aciuat in poduri sau pe dealuri, iar cei care nu au mai apucat sa scape de furia apelor sint acum in pamint. La trei saptamini de la potop, in localitatea Agas normalitatea este departe de a se fi restabilit. Oamenii ale caror case au fost distruse sint disperati si nu stiu ce o sa le ofere ziua de miine. Cit despre cei pe care necazurile i-au ocolit, acestia stau in crisma la birfa, la un pahar de vin sau vodca, si asteapta tirurile cu ajutoare. Ei sint, de fapt, cei care au pus mina pe mai tot. Psihoza ajutoarelor Ieri, in jurul prinzului, in centrul satului Agas era agitatie mare. La cele citeva circiumi din centrul satului era o aglomeratie cel putin suspecta pentru o zi de munca. Oamenii intrau si ieseau din birt, femeile intre doua virste stateau la o tigara in bar, iar barbatii in aer liber, pe terasa, la un pahar de vin, o bere sau o tuica. In zece minute, prin crisma "La Tuta" s-au perind