23 august 1944 e un eveniment istoric confiscat, ca multe altele, de comunisti si transformat, prin propaganda de partid, in "inceputul glorioasei lupte a Romaniei socialiste impotriva imperialismului si capitalismului". E o zi in care, mai mult ca niciodata, privim cu ochii mijiti inapoi, spre haosul numit "istorie moderna a Romaniei". Atunci a inceput marea nebuloasa care a invaluit evenimentele petrecute in Romania ultimei jumatati de veac. Pierduti in arhive, in documente masluite, in tratate secrete, in dosare "periate" de Securitate, istoricii dezvolta teorii care se bat cap in cap unele cu altele. Istoria se bazeaza pe "izvoare scrise", marturii consemnate pe hartie de catre martorii unui anume eveniment istoric. Istoria ultimilor ani ai comunismului e cu atat mai fascinanta cu cat ne afecteaza in mod direct. Si, din aceasta perioada, ce "izvoare scrise" mai bune putem gasi decat volumele omagiale? Aceste carti, cu un continut-record de slugarnicie, ipocrizie si oportunism pe centimetru patrat, reprezinta dovada suprema a felului in care omul e injosit de un regim totalitar, a felului in care e dezumanizat si transformat, cu voia sa, intr-o papusa de carpa. Volumele omagiale au fost semnate de oameni care astazi ne dau lectii de democratie, ne spun cat de prigoniti au fost inainte de 1989 si cum au condus "dizidenta". Nesimtirea lor trebuie aratata lumii si taxata ca atare. Acest lucru nu e insa posibil fara "corpul delict" care, intre timp, a disparut.
Desi pare incredibil, miile de tone de osanale inchinate "titanului din Scornicesti" au disparut fara urma. In Timis nu mai sunt de gasit nici in anticariate, nici in biblioteci, nici in colectii particulare sau arhive de universitati. Au disparut ca prin farmec si, o data cu ele, dovada cameleonismului autorilor. In timp, cu eforturi mai mult sau mai putin sustinute, "tucalarii", asa cum au fost denumiti