Piata de arta
Asistam in prezent la o largire aproape nelimitata a conceptului de arta si constatam faptul ca distinctia dintre arta si non-arta functioneaza inca foarte bine. Intrebarea fireasca este cum anume functioneaza selectia, unde se situeaza granita dintre arta si non-arta. Diferentierea este rezultatul unui amplu proces, care include institutiile de prezentare a artei si pe cei vizati, galeriile si muzeele, vizitatorii sau publicul larg, comentatorii si teoreticienii care asigura contextul necesar, mass-media, cumparatorii si colectionarii (care sint un tip aparte de cumparatori).
Existenta unei piete in care obiectele de arta circula, uneori la preturi foarte ridicate, subliniaza marea lor valoare si aprecierea de care se bucura in intreaga lume. Art business-ul tinde sa se normalizeze si in Romania prin aparitia si consolidarea unor mecanisme specifice pietei internationale de arta (galerii de promovare a artistilor, case de licitatie, citiva experti care asigura consultanta in domeniu).
Aceasta normalitate pe cale de a se instala este dependenta insa de intermediarii de toate felurile (in zona de teorie – jurnalisti, critici si istorici de arta, in zona practica – galeristi) si de potentialii investitori (reprezentanti ai institutiilor de stat, ai bancilor, ai birourilor de arhitectura sau design etc.), de fundatiile artistice, de colectionari, de sponsori. Daca un prim pas a fost deja facut, este necesara consolidarea unei retele de galerii specializate, care sa constituie nuclee de prezentare, de promovare, de comparare si de colectionare a operelor artistice. Mai mult decit atit, se simte inca nevoia perfectionarii unei culturi manageriale specifice pietei de arta.
Deoarece reprezentarea figurativa nu mai constituie o necesitate in arta, s-a redus si cantitatea de informatii furnizata direct de o lucrare, astfel
