In apele tulburi si poluate de dupa revolutia din decembrie 1989, au aparut si formatiuni politice ecologiste. A fost chiar o inflatie: Miscarea Ecologista Romana (MER), Partidul Ecologist Roman (PER), Federatia Ecologista Romana (FER) etc. Se epuizasera denumirile posibile de organizatii ecologiste. Societatea romaneasca Inflorise ca un MER, ca un PER, ca un fir de trandaFER. Parea ca de secole poporul roman gandea si actiona In spirit ecologic si astepta doar momentul propice sa se organizeze politic In aceasta directie.
Unii credeau ca nu monarhia va salva Romania, ci ecologia. N-a fost sa fie asa. Nu am auzit de nici o actiune ecologica notabila pusa In practica de vreuna dintre aceste organizatii politice. Se vede ca ceea ce se viza In principal erau scopuri mai mult sau mai putin lucrative: subventii pentru partide din bugetul de stat, ajutoare de la miscarea ecologista europeana, universitati particulare, chipurile, ecologice (In unele dintre ele s-au depistat nereguli cu diplome false), spatii comerciale In sediile partidelor si, evident, cateva posturi caldute In Parlament. Din ratiuni electorale, partidele mari (de dreapta si de stanga) s-au aliat rapid cu ele, le-au anexat In chip de floare la butoniera. Dupa ce s-a ofilit, adica foarte repede, au aruncat-o la gunoi.
Un lux al societatilor educate si bogate
Miscarile si partidele ecologiste sunt foarte puternice In Europa, reprezentand - civic si politic - o anumita traditie si mentalitate. Ecologia este un lux al societatilor educate. Or, In Romania ultimelor sase decenii nu putem vorbi despre educatie si constiinta ecologica. Au existat foarte multe cutume ecologice In cultura traditionala romaneasca, dar ele au disparut strivite de tavalugul colectivizarii. De asemenea, ecologia este un lux al societatilor bogate. Costul instalatiilor de purificare Intr-o uzina poluanta poate de