Nu cred să existe mai mare desfătare sufletească, pentru un telespectator fidel, decât să te aşezi într-un fotoliu comod spre a vedea o transmisiune live ("direct" sună prea sud-est-european şi dur când omul, oricât ar fi el de român, se află, nu-i aşa ?, în week-end...), cu o bere potrivit de rece alături şi cu sentimentul liniştitor că în bucătărie, la doi paşi, cineva te iubeşte şi, la un moment dat, vei auzi chiar dovada:
-Tatiiii! Puişooor! Mai lasă dracului (pardon ? - d.h.) teveul şi vină la masă, dragule...
"Tati", "Puişor" - mare înălţare sufletească!...
Îţi ştergi pe furiş o lacrimă cu batista smulsă din colţii maidanezului salvat de la eutanasiere şi emancipat şi, cu sentimentul de mai sus convertit în optimism şi împlinire, te bucuri cu voce tare:
-Iacă-tă: am casă, masă, televizor şi-o nevastă iubitoare care mă cheamă la mâncarea nici prea caldă nici prea rece...
Pur şi simplu te simţi un fel de Zmeul-Zmeilor. Constaţi că pe micul ecran nu scrie "revizie tehnică" în zona canalului care te interesează, nucleul societăţii - familia - funcţionează perfect, la un telejurnal Primul minstru a anunţat hotărârea Guvernului de a creşte nivelul de trai al pensionarilor cu 10 %, iar maidanezul, declarat colegilor şi prietenilor "câine de rasă din zona Bermudelor", nu a ros decât căptuşeala unei singure perechi de pantofi... Şi toate acestea coroborate cu nişte producţii de cereale - reale, se subliniază în reportajul tv - cum n-au mai fost de vreo 20 de ani... Aşa că totul e okei!
Te cuibăreşti şi mai comod în fotoliu, fiindcă tocmai se transmite meciul de la Craiova, care e captivant, mai ales că Farul constănţean, după câteva clipiri de tatonare peste... marea gazonului, joacă o "miuţă", studenţii olteni fiind plecaţi la un picnic pentru a se înfrupta cu cârnăciori olteneşti
