Pirat duios,
Începe seria plicurilor înguste şi a sentimentelor nebune (din cînd în cînd o să trimit şi plicuri normale, pentru calmare ), seria nervilor smulşi cu penseta, a sufletelor împunse cu andreaua, a unghiilor băgate-n inimi, seria marilor persice şi-a motanilor trişti. În sfîrşit, mi-ai scris o scrisoare! Prima, zic eu, şi trebuie să recunoşti că aşa e. Era necesară fiţa mea de damă tîmpită? Se vede că da. Dar să trecem.
*
Poemul odăilor nu m-a convins. Mai sincer, m-a dezamăgit. Aici simt că trebuie să dau lovitura, la odăi (sufragerii, dormitoare, bucătării). Impresia e de trunchiat; n-a fost mai lung?
*
Turnul Babel m-a turtit. Totuşi, afectiv, ţin mai mult la Istoria lui Claus şi a giganticei spălătorese şi la Vedeniile regelui Pepin. Poate pentru că se leagă de primele întîlniri cu Dimov (cel din 7 poeme ) cînd proaspăt, neştiutor, singur cu ziarul în dosul casei, în şezlong, sub meri, le citeam fericit. Mistreţul şi pacea eternă are versuri uluitoare, gustoase, pipărate, elegante, medievale, nebune, făcîndu-mă să chicotesc de plăcere ca o curvă pişcată de cur (oh!). Şi deodată - oroare! - dau de aceste rînduri sinistre: "Un pumn de stele s-au desprins/ Şi cad în noaptea zmălţuită" !!!!! Dar în rest, ce desfrîu, ce orgie: "Să dăm de-o parte roze buci / De mici maimuţe africane"; "Buldogi cu bot împărătesc / Adulmecau fecioare grase" (îmi vine şi mie să mă pun în patru labe şi să adulmec fundul rotund şi regal al tuturor fecioarelor); "Băteau în poartă cavalerii / Să taie ţîţe somnoroase" (ce sadism, ce deliciu!); şi altele, multe, n-are rost să-ţi rescriu poemul. Dar cine e acel pui care te-a încălecat?? Mistreţul şi pacea eternă - o sărbătoare pentru papilele mele gustative (Turnul Babel - mereu revin - e inhibant, rămîi trăsnit, nu mai ai bale în gura în care să se dizolve cu
