Una dintre loviturile de teatru in domeniul privatizarii a fost, la inceputul acestui an, vanzarea Societatii Nationale "Tutunul Romanesc". TIMPOLIS a mai scris in editiile anterioare despre o noua afacere halucinanta facuta de statul roman : vinderea pachetului majoritar de actiuni al unui colos industrial, ale carui active aveau o valoare de inventar de 439 de miliarde de lei, la un pret de noua ori mai mic. Doar pretul activelor Fabricii de Tigari Timisoara, evaluate in 2000, valorau de cinci ori pretul vanzarii intregului S.N.T.R. In plus, statul a mai facut cadou cumparatorului stergerea unor datorii de peste 4.000 de miliarde de lei. Ca sa nu mai vorbim de stocuri imense de tutun si tigari ramase "zestre" societatii care a reusit sa dea marea lovitura a cumpararii S.N.T.R.-ului. Toate aceste afaceri au fost invaluite in tacere de reprezentantii statului, ba chiar unul dintre membrii sindicatului fostei Fabrici de Tigari Timisoara a fost amenintat si somat, in urma cu cateva saptamani, sa inceteze sa mai vorbeasca in fata presei despre aceasta afacere.

TIMPOLIS demonstreaza in aceasta editie cum s-a prabusit in mod organizat, odata cu tot S.N.T.R.-ul, productia autohtona de tutun. Lucru de care puterea politica nu e deloc straina. "Ingroparea" productiei autohtone de tutun In sine, afacerea vanzarii S.N.T.R.-ului este una incredibila, expertii si presa sustinand ca statul roman ar fi pierdut nu mai putin de 6.000 de miliarde de lei! Prin politicile practicate, statul roman, prin reprezentanti de-ai sai, i-a determinat, in ultimii ani, pe producatorii autohtoni de tutun sa se reprofileze. Subventiile le-au fost taiate, legile care ii avantajau au fost abrogate. Am putea sa credem ca se pregatea terenul pentru privatizarea S.N.T.R. Cum am putea sa credem ca ar fi fost vorba doar de politici manageriale proaste si functionari incompetenti. Dar, un lucru ramane