După ce în prima jumătate a anului au apărut pe piaţă mai mulţi tineri scriitori români, au început şi discuţiile aprinse despre literatura produsă de aceştia. Ioana Băeţica, Ioana Bradea, T.O. Bobe, Dan Lungu, Cosmin Manolache, Radu Pavel Gheo, Lucian Dan Teodorovici, Adrian Şchiop, Alexandru Vakulovski au constituit "un nou val", "o nouă generaţie" care trebuia să poarte un nume. Într-o primă fază, toată lumea a zis că e bine. Dar pînă să poarte un nume, subiectul întîlnit cel mai des atunci cînd se face referire la "noul val" este legat de "erotismul" mai mult sau mai puţin direct al anumitor texte. O vară întreagă, am citit articole şi anchete, dezbateri aprige pe forumuri sau pe listele de discuţii de pe Internet. Concluzia generală după această vară a vrajbei noastre ar putea fi redusă la ideea că literatura contemporană s-a erotizat. Şi că nu-i a bună. Las deoparte faptul că scriitorii cu pricina au fost catalogaţi de unii, la grămadă, "pornografi". Întîi vreau să observ că în cărţile a mai bine de jumătate dintre aceşti tineri

nici nu poate fi vorba de erotism. Apoi, ce-ar fi de condamnat la "erotizarea literaturii"? Faptul că vor să şocheze publicul, s-a spus. Greu de crezut. Publicul din România e gata şocat de ştiri cu babe violate, de accidente rutiere, de luări de ostatici etc. Cred că-i deja imun la şocuri. Miza de "a prinde" la public, de a folosi erotismul drept "cîrlig" nu e de condamnat. E o strategie de marketing verificată. Nu-i nimic ocult în asta. Adevărata mutaţie produsă în literatura română contemporană - caracteristică tuturor scriitorilor mai sus amintiţi - constă în dorinţa lor de a se adresa unui public, de a nu mai scrie la nesfîrşit pentru cenaclişti, prieteni de pahar sau pentru critica literară. Faptul că un autor vrea "să se vîndă" e semn că s-a renunţat la gîndirea feciorelnică, păguboasă a domnişoarelor bătrîne din lit