Georges SIMENON

Maigret se teme

Traducere de Nicolae Constantinescu

Editura Polirom,

Colectia „Maigret“,

Iasi, 2004, 216 p.

Paradoxul pe care l-au remarcat multi la Georges Simenon este, in linii mari, urmatorul: cum a putut un om cu o viata atit de aventuroasa, atit de plina de evenimente, sa creeze un personaj, la prima vedere, atit de apatic. In jurul scriitorului, de la a carui nastere s-au implinit anul trecut o suta de ani, s-a creat o adevarata legenda.

Aventura cu Josephine Baker, interviul luat lui Trotki, acuzele de colaborationism care l-au si determinat, de altfel, sa emigreze sint doar citeva dintre subiectele care fac deliciul biografilor. In schimb, comisarul Maigret este destul de lipsit de spectaculozitate, in comparatie cu Hercule Poirot sau cu Sherlock Holmes. Desigur, aceasta trasatura poate fi intentionata, insa, la Maigret, este mai mult decit atit. El pare ca incearca sa inteleaga suspectii, in sensul uman al cuvintului, pare ca le intelege motivele si ii compatimeste pentru faptul ca au ajuns la crima. In aceasta privinta, este o mare diferenta fata de un Poirot, care este cinic si nemilos.

Actiunea cartii Maigret a peur (1953) nu se desfasoara la Paris, ca de obicei, ci la Fontenay, unde Maigret se opreste pentru a-si vizita un vechi coleg. Desi nu mai avem cafenelele pariziene sau vestitul comisariat din Quay des Orfèvres, lumea in care se misca inspectorul e cam aceeasi. E de fapt lumea pe care o creeaza Simenon, un univers romanesc cu modul lui propriu de functionare, in care sistemul de valori este impus de autor.

Intriga seamana putin cu cea din The ABC Murders de Agatha Christie. Ca si acolo, e vorba de o serie de crime in care doar prima conteaza, celelalte fiind comise doar pentru a distrage atentia politiei. Evident, Maigret descopera criminalul, insa