Peter BEAGLE
Ultima licorna
Traducere de Mircea Ivanescu,
Editura Polirom, Colectia „Biblioteca Polirom. Proza XX“, Iasi, 2004, 336 p.
Peter Beagle, co-scenarist la popularul proiect Stapinul Inelelor, a primit Mythopoetic Fantasy Award for Adult Literature in 1994 pentru Lumile sale fantastice, texte care se incadreaza simultan in genuri si chiar arte diferite.
Roman din 1968, Ultima licorna este greu de situat in categoria basmelor. Poate in cea a basmelor postmoderne, adica a acelor scrieri unde ironia, parodia, comicul ocupa locul de frunte in organizarea fictiunii. Scris in acest fel, textul a putut constitui punctul de plecare al scenariului desenului animat cu acelasi nume, trecind astfel din domeniul literaturii (pseudo-)fantastice in cel a pop-art-ului.
Ultima licorna este povestea plina de emotie si melancolie a singurului exemplar ramas din specie, care merge sa-si caute posibilele surori intr-un tarim de peste mari si tari, in domeniul Taurului Stacojiu. Ca orice erou de basm care se respecta, ea are adjuvanti si oponenti, figuri grotesti (sepii ucigatoare) sau amuzante (pseudo-vrajitorul Schmendrick), ce asigura ritmul spumos al naratiunii.
Spre deosebire de modelul livresc al genului, Ultima licorna pune la indoiala existenta personajului principal in sine la inceputul romanului, garantie a prezentei postmodernismului. Cine a mai pomenit sa existe cu adevarat inorogi? Ce specie de cai este si aceasta? „Cal, spune licorna. Asta vroiai sa prinzi. O iapa alba cu coama plina de scaieti. [...] As intelege ca oamenii sa fi uitat pur si simplu c-au existat vreodata unicorni sau ca s-ar fi schimbat pina-ntr-atit incit sa-i urasca acum si sa caute sa-i ucida cind ii intilnesc. Dar sa nu-i vada, sa se uite la ei si sa vada altceva in loc.“
Din asa-zisul ei turn de fildes, printesa coboara in lu
