In 1965 si-a lansat primul album, cu melodii din repertoriul international. Doi ani mai tirziu, in 1967, devenea cistigator al primei distinctii ?Discul de Aur? acordate in Romania, pentru vinzari de 1.000.000 de exemplare din albumul sau. In acelasi an, la prima participare la un festival international, la Sopot, in Polonia, a cistigat Premiul de Popularitate dupa ce a fost aplaudat 16 minute si 19 secunde. Apoi, in 1969, a cistigat Premiul de Interpretare la Festivalul de la Mamaia. In 1970-1971 a interpretat rolul principal in coproductia romano-sovietica ?Cintecele marii?. Turneele sale in fosta URSS au avut un mare succes. Timp de sase ani, din 1972 pina in 1978, a lucrat apoi ca solist vocal la Teatrul de Revista ?Fantasio? din Constanta. In 1978 s-a intors la Bucuresti, unde a inregistrat mai multe albume.
Dupa Revolutie, a reusit sa ajunga in mai multe turnee si in Occident, cintind pentru comunitatile romanesti din Germania, Statele Unite, Canada, Danemarca, Suedia si Norvegia.
Dan Spataru a fost cu siguranta un personaj pitoresc, cu o istorie personala destul de agitata. Patima alcoolului, care i-a consumat ani buni din viata, i-a creat o imagine mai degraba simpatica, presarata cu anecdote destul de rautacioase. A renuntat la alcool cu mult timp inainte de a pleca dintre noi si a fost nevoie de alti ani si de multa rabdare din partea lui pentru a scapa de aceasta reputatie. Se poate spune, in schimb, ca publicul l-a iubit neconditionat, indiferent de birfele care circulau pe seama lui, mai ales pentru vocea inconfundabila si pentru cintece ca ?Tarancuta, tarancuta?, ?Te-asteapta un om?, ?Nici o lacrima?, ?Nu-ti sade bine cind plingi?, ?Nu m-am gindit la despartire?, ?Oare, oare?, ?Iti pare rau?, ?In rindul patru?, ?Trecea fanfara militara? ori, bineinteles, ?Drumurile noastre?.
?Dimineata, in jurul orei sapte, a facut un stop c
