La sfirsitul anului 2003 (9-10 decembrie), gratie profesorului Ivailo Znepolsky de la Universitatea din Sofia si filialei bulgare din cadrul Maison des Sciences de l’Homme din Paris, a avut loc o noua reuniune stiintifica in capitala bulgara. La fel ca cele din anii precedenti, ea a fost de mare interes prin importanta temei supuse dezbaterii, prin perspectiva teoretica nonconventionala si prin interdisciplinaritatea cercetarii care a stat la baza comunicarilor si conferintelor.

Intre participanti, reputati istorici si filozofi, precum Reinhart Koselleck, Pierre Nora, Michael Werner, François Hartog, Heinz Wissmann. In centrul atentiei a stat opera lui Pierre Nora, in primul rind interpretarile si sugestiile oferite de istoric in celebra carte intitulata Lieux de mémoire si in conferinta sustinuta in deschiderea reuniunii. Certitudinile si mai ales incertitudinile mesajului istoric, subiectivitatea memoriei, respectiv, relatia intre memorie si istorie au provocat un amplu dialog din care merita atentie nu numai dinamica ideilor ori fecundele ipoteze de lucru, cit mai ales faptul ca astazi sintem in plin proces de reforma a metodelor si de innoire a discursului in stiintele socio-umane.

Pierre Nora a adus in discutie un aspect esential care probeaza tocmai criza cunoasterii istorice. In vreme ce istoricul a fost deposedat de monopolul interpretarii trecutului, spune Nora, memoriile particulare (de grup) au cunoscut o adevarata explozie, tinzind sa sacralizeze faptele trecutului si sa faca apel la justitie. In realitate, acest aspect arata existenta unei serioase opozitii intre „obligatia de memorie“ si „obligatia de istorie“. Contradictiile prilejuite de discutarea faptelor concrete retinute de istorie, ca si promovarea unei comprehensiuni teoretice asupra acesteia au evidentiat articulari si dezarticulari in cercetarea si in rememorarea tre