Dupa ce l-a plamadit din tarina pe Adam androginul si, prin inalt decret divin, i-a inoculat infirmului stingher duh vibratil si pofta insatiabila de sex, joc, farse, singe, putere, rafuiala, harta, uneltiri, rapt, combinatii si detracari ale tuturor simturilor, drapaje ale interpretarilor, tagade, incapatinari rusinoase, duhori ale orgoliilor si gloriei, de care individul gol pusca nici n-avea nevoie, Dumnezeu s-a trezit din nerabdarea si febra Facerii singur si necalificat: creatura se alesese in el fara de El, simplu pictor impertinent. Sfintenia investita s-a vestejit repede si androginul, ce se putea reproduce dupa plac, a urlat ca vrea femeie, ca stie el mai bine decit Dumnealui cum s-o foloseasca…
In preajma si aroma molicioasa a femeii parte si intreg al exemplarului pina atunci – dupa Platon, dublu – Adam a nechezat asurzitor si a innebunit. O data cu el, Umanitatea prealuata ca un balot destinat industriei si expeditiei, materie alterabila.
Se plamadise prin sciziparitate Eva, amanta inainte de a se fi recunoscut soata, anexa, matca, dinastie – eroina, de fapt, a romanului. Apetisanta fiinta parca vegetala, desfoliindu-se aici, se numeste Leontina…
Extraordinarul roman Pupa russa al nu mai putin extraordinarului analist Gheorghe Craciun, deopotriva curajos inovator de formule narative, desface prin succesive, fine vivisectii si dibacii stilistice istoria ivirii pe lume a crisalidei ce va fi curind omida, fluture, crin, inger. Opera scandaloasa, precum Apocalipsa. O Apocalipsa la purtator…
Negresit, in valiza mea cu plasmuiri vii, definitorii, voi lua pe insula neuitarii de tot, a singuratatii sau reintemeierii de lume, istoria spectaculoasa a inocentei vinovatei Leontina, Femeia esentiala dupa care si eu am strigat…
Dupa ce l-a plamadit din tarina pe Adam androginul si, prin inalt decret divin, i-a inoculat infir
