La doar patru ani stia deja tot alfabetul. La cinci ani a invatat la perfectie adunarea si scaderea cu numere simple. Atunci, parintii, minunati de capacitatile baietelului lor iubit, i-au cumparat un computer. Atunci a inceput cosmarul. Acum, Andrei are opt ani, are grave probleme scolare si este practic dependent de calculator. Principala lui bucurie si ocupatie o reprezinta computerul, in fata caruia poate sa stea ore si zile in sir, uitind total de lume. La scoala este retras, nu se se joaca si nu discuta niciodata cu nimeni. Nu replica in nici un fel nici macar cind un coleg ii toarna un pahar cu apa in cap "Am vrut sa-i oferim totul, sa nu-i lipseasca nimic... Nu ne-am gindit niciodata ca se va ajunge aici", spun cu lacrimi in ochi parintii micutului Andrei, disperati ca abia pot lega doua vorbe cu copilul lor. Nu inteleg ce s-a intimplat cu minunatul lor baietel, care chiar sub ochii lor s-a transformat intr-un copil morocanos, taciturn, singuratic, care traieste intr-o lume artificiala, virtuala, si care nu poate comunica cu nimeni. Din pacate, cazul lui Andrei nu este singular. Din ce in ce mai multi parinti ajung cu fiii lor la Socola, plingindu-se ca, din cauza calculatorului, si-au "pierdut" copiii. Si, mai grav, specialistii spun ca acest fenomen nu este decit la inceput. Dependenta de computer si insingurarea copiilor care primesc un calculator la o virsta prea frageda sint fenomene abia la inceput in Romania. Iar daca parintii nu vor constientiza si nu vor sti cum sa "evite" pericolul pe care il poate reprezenta computerul, nu trebuie sa se mire de ce copilul lor ajunge un inadaptat social, care nu se descurca decit in fata computerului. Interesul pentru copil si preocuparile lui, discutiile, jocurile copilaresti de rol cum ar fi "de-a mama si de-a tata", jucariile obisnuite. Toate acestea, spun psihiatrii, ajuta mult mai mult la dezvoltarea armonioasa