Provincia spiritului
Pierzandu-si prin Unire statutul de capitala, Iasii au suferit enorm dupa trecutul privilegiu. Si au pus degradarea lucrurilor in urbe pe seama acestei deposedari. Atrase de mirajul Bucurestilor, unde se faceau si se desfaceau toate, mintile stralucite ale Moldovei au migrat intr-acolo, lasand Iasii in grija fie a putinelor spirite comode, nedispuse a-si sacrifica tihna si tabietele pentru un ritm ceva mai alert, ori a mediocritatilor, fericite ca "migratorii" le-au lasat camp liber de actiune. Si cum cele dintai erau inclinate mai degraba spre contemplatie, dispretuind organic disputele cu nimicurile care se agita, cele din urma n-au pierdut vremea. Ramase aproape fara concurenta in partea locului, nimic nu le-a impiedicat sa-si inchipuie ca doar ele reprezinta intruparea valorilor intelectuale, culturale, morale, si sa-si asume, prin cardasie, drepturi si libertati la care, intr-o lume normala, nici n-ar fi cutezat sa viseze. Facand azi un pas si maine un pas, au luat in cele din urma urbea in stapanire, impunandu-i sa se prefaca dupa chipul si asemanarea lor. Iasii n-au devenit provinciali atunci cand floarea intelectualitatii s-a mutat la Bucuresti, ci abia atunci cand mediocritatea s-a instapanit asupra lor.
Fireste ca existau mediocritati destule si pe malurile Dambovitei, chiar mai multe decat pe malurile Bahluiului. Insa Bucurestii le puteau tine la respect tocmai prin multimea si consistenta valorilor adevarate, impiedicandu-le astfel sa-si faca de cap. Si nu e defel o simpla intamplare ca, nevoite sa-si vada acolo de lungul nasului, atatea platitudini au preferat sa ia calea provinciei, in virtutea zicerii imbatabile ca, decat codas la oras, mai degraba fruntas la sat, unde cei de-o seama cu ei i-au primit cu bratele deschise, ca pe niste binecuvantati mesageri ai centrului, asezandu-le pe frunte cununile de la
