San Marco Müller
Intre 1 si 11 septembrie am trait, suferit, iubit si urit cea de-a 61-a editie a celui mai vechi festival cinematografic din lume: cel de la Venetia.
Noul director al Mostrei este italianul Marco Müller. Marco Copilul Minune. Este un cunoscut producator, critic de film, un intelectual care vorbeste 10 limbi, un faimos sinolog, un profund cunoscator al cinematografiei asiatice. A condus Festivalul de la Locarno si a produs filme valoroase, printre care No Man’s Land, cistigator al Premiului Oscar pentru cel mai bun film strain, acum citiva ani. L-a inlocuit pe elvetianul Moritz de Hadeln, dat afara dupa numai doua editii, se pare de cei de la Rai Cinema, deoarece nu a reusit anul trecut sa convinga juriul independent sa premieze cu Leul de Aur filmul italian Buongiorno Notte de Marco Bellocchio. Acum trei luni, cind a fost numit, Müller a promis: „Voi realiza cel mai bun festival din ultimii 10 ani“. Acesta era si obiectivul fixat de presedintele Biennalei de la Venetia, Davide Croff. O editie „mari regizori“, care, pe hirtie, promitea noutati si glamour.
O noutate a fost scenografia care a modernizat Palazzo del Cinema de la Lido. Müller l-a angajat pe cel mai faimos scenograf italian, Dante Ferretti, care a construit, cu un buget de 800 de mii de euro, un labirint de... pietre funerare cu dimensiuni variabile, intre 5 si 7 metri. Deasupra fiecareia – un Leu, in amintirea celor 60 de Lei de Aur decernati in precedentele editii. O scenografie faraonica, cu un efect mai degraba inspaimintator.
Müller si colaboratorii sai au vizionat in trei luni aproape 2.000 de pelicule din 93 de tari. Au ales peste 90 de lungmetraje: 22 in concurs, 16 in afara concursului, 25 in sectiunea Orizzonti, 11 in sectiunea Mezzanotte, 21 de filme italiene distribuite in diferitele sectiuni. Plus scurtmetraje, vechi filme italiene de ser
