Il intilnesc pe Vladimir Lucavetchi la iesirea din Casa de Cultura din Bacau. Aceeasi privire luminoasa, plina de neastimpar si curiozitate pe care am cunoscut-o cu citiva ani in urma. Stie ca vom vorbi despre film si ma invita in locul unde isi petrece mare parte din vreme, Cineclubul. Este o incapere foarte mica, plina ochi cu obiecte inedite. Aici se aduna membri mai vechi sau mai noi care fac film de scurt metraj. Cei care iau premii dupa premii la festivaluri nationale. Fiecare obiect de aici are istoria lui. Afise, cupe, aparate vechi de filmare si proiectie, filme de demult, role de fier si benzi magnetice sint peste tot intr-o incapere care pastreaza un aer de vechi bine conservat. Obiecte aparent banale si demodate, daca ar trebui sa le comparam cu aparatele de ultima generatie. Imi spune ca fiecare lucru are valoare, cum a trait printre ele si cum fiecare sta la loc de cinste printre amintirile lui. Cu aceste aparate au cochetat pionierii celei de-a saptea arte din Bacau. Alaturi de ei, Lucavetchi este omul care a format in orasul nostru generatii de impatimiti ai artei filmului. "Taiam banda de film ca un croitor" Totul a inceput in urma cu 35 de ani. Cineclubul din Bacau lua fiinta in 1967 si aduna la acea vreme o mina de oameni inimosi, plini de pasiune. Lucavetchi era unul dintre ei. Avea cam 30 de ani, dar prima data a pus mina pe un aparat de proiectie pe cind avea doar 14 ani. A invatat cum se face proiectie cinematografica fiind ucenic la un cinematograf din Radauti. "Moda cineclubismului a aparut in Europa dupa cel de-al doilea razboi mondial, iar la noi prin anii '60. La inceput ne adunam doar sa vizionam filme pe care apoi le comentam", a inceput sa-si depene povestea. Au urmat apoi ideile de mici scenarii. Primele filme de scurt metraj se nasteau atunci in urma unei munci pline de migala si rabdare. Unii operatori de imagine de astazi ar zimbi.