•Valorificarea deseurilor presupune prelucrarea unui deseu deja format. Masurile de valorificare trebuie sa faciliteze cresterea duratei de viata a deseului in circuitul economic sau reintroducerea lui in acest circuit.
Masurile de valorificare a deseurilor, ca si cele de evitare a formarii lor pot duce la o reducere cantitativa si calitativa a cantitatilor de resturi de inlaturat, astfel incat ambele tipuri de masuri pot fi considerate complementare. Spre deosebire de evitarea formarii, valorificarea deseurilor necesita la randul ei energie si cauzeaza poluari ale mediului, care in cele din urma duc la costuri pentru colectare, transport si valorificare.
Acest mod de a privi lucrurile clarifica raporturile dintre evitarea formarii si valorificarea deseurilor si motiveaza preferinta de principiu pentru cea dintai.
Conform conditiilor juridice cadru, valorificarea deseurilor trebuie realizata ecologic. Aceasta presupune ca:
• apa, aerul, solul, flora si fauna nu trebuie puse in pericol;
• trebuie evitate cat mai mult posibil poluarile fonice si mirosurile;
• sa nu fie afectate zonele invecinate si nici cadrul peisagistic.
In plus, functionarea statiilor de valorificare a deseurilor necesita o aprobare adecvata.
Valorificarea materiala a deseului presupune separarea sa, pe diferite cai, in componentele valorificabile. Deoarece o separare a gunoiului amestecat deja, mai ales a celui menajer, nu este posibila decat cu cheltuieli foarte mari si este nesatisfacatoare de cele mai multe ori, trebuie folosite toate posibilitatile de colectare selectiva a fiecarui material in parte sau a fiecarei grupe de material, inainte de amestecarea cu alte parti reziduale. Acest lucru este valabil si pentru deseurile incarcate toxic (numite si "materiale problematice"), a caror prezenta in deseu induce punerea in pericol
