Reinscenarile unor batalii celebre din diverse razboaie ale lumii, din Antichitate pina in epoca moderna si contemporana, sint evenimente care atrag atit publicul, cit, mai ales, pe cei pasionati de istorie, care vor sa o retraiasca prin propria experienta de combatant. Adunati in grupuri sau participanti individuali, acestia sint preocupati de confectionarea uniformei potrivite si de echipamentul aferent. La date bine stabilite, ei se intrunesc pe cimpurile respective de lupta si refac inclestarea care se desfasurase acolo cu decenii sau secole inainte.
Tonul l-au dat americanii, care sint stapiniti de sentimentul si constiinta istoriei: ei au inceput, inca din 1961, sa reinsceneze Razboiul Civil pe locurile unde se dadusera marile lui batalii; apoi, in preajma sarbatoririi bicentenarului Revolutiei din 1776, s-au preocupat de luptele Razboiului de Independenta. Au luat fiinta multe grupuri de re-enactors, asa cum sint numiti pasionatii de asemenea spectacole de istorie vie. In filmul Gettysburg (1993, regia: Ronald Maxwell), in scenele de lupta care necesitau mase compacte de oameni uniformati, au fost folositi asemenea re-enactors, iar in generic au fost enumerate toate grupurile care au participat la turnare, pe unitati si pe state. Acest tip de Kriegspiel a prins si in Europa de citva timp si, dupa caderea Cortinei de Fier, a fost adoptat si de fostele tari socialiste.
Pe 10-11 septembrie 2004, la Komárom, in Ungaria, s-a desfasurat o asemenea manifestare dedicata primei conflagratii mondiale, numita, in epoca, Razboiul cel Mare. In Fortul Sandberg (numit si Monostor), de pe malul Dunarii, la granita cu Slovacia, s-a adunat un numar impresionant de pasionati ai jocului (serios!) de-a razboiul – austrieci, sloveni, maghiari si, pentru prima data, romani. Un distins cercetator de la Muzeul Militar National, Horia Vladimir Serbanescu, si
