Se poate vorbi, dupa 14 ani, despre o miscare feminista romaneasca?
Cristina ILINCA:
Nu stiu cum definim „miscarea“… Daca reprezinta un mare val de organizatii si de persoane implicate in schimbarea ideilor, n-as spune ca e vorba de o miscare feminista romaneasca. Exista, fara indoiala, organizatii si persoane care, fie in mod institutional, fie particular, sint interesate de schimbarea stereotipurilor despre femei, a rolurilor si a pozitiei in societate. Din pacate, nu s-au coagulat sub forma unei miscari feministe. S-au orientat mai degraba individual sau sub forma unor organizatii umbrela catre racordarea la feminismul vestic, mai ales cel sponsorizat prin grant-uri si directionat de acolo.
Roxana TESIU:
Eu cred ca se poate vorbi doar despre femei de exceptie in Romania. Dar feminismul presupune existenta unei miscari articulate, solide, de impact, suficient de vizibila, care sa aiba o reprezentativitate larga. Ceea ce, categoric, nu este cazul Romaniei, unde exista foarte putine organizatii neguvernamentale puternice de femei, cu o forta dovedita, activa, cu putere de impact, de a schimba opiniile, mentalitatile, de a impune noi valori, de a atrage atentia asupra unor modele. Exista citeva astfel de organizatii, insa ele nu se pot constitui intr-o miscare si cred cu tarie ca exista femei de exceptie in Romania. Din punctul de vedere al feminismului romanesc, sint citeva nume, cu confirmari in acest domeniu, si, evident, unul dintre ele este Mihaela Miroiu. Imi este teama ca foarte repede altele nu as putea sa ofer.
Poate fi considerata „finantarea vestica“ una dintre cauzele lipsei de coagulare sau nu a existat o intelegere, o comunicare pe plan intern?
C.I.:
Nu, finantarea din afara nu e un lucru rau, chiar daca introduce prioritatile unei alte societati intr-una care si le are pe ale ei. D