Partidul dlui Năstase e bine înarmat - de la arme de panoplie (justiţia, economia, finanţele) pînă la bombele "inteligente" cu care îşi împroaşcă adversarii (hotărîri de guvern, alegeri primare). Să adăugăm experţii în tehnici neconvenţionale (sondajul, citatul creativ din adversari, leapşa cu pensionarii, alianţele politice). Sau agenţii dubli din lumea patronilor de presă (vezi uraganele WAZ şi Ringier). Totuşi, atîta generozitate în cîteva luni preelectorale sună a disperare. Unde întorci capul - o sală de sport, compensări de 90% la medicamente, tichete de călătorie care pot fi schimbate pe mîncare, pensii exorbitante. Prea mult, zău aşa! Am impresia că PSD-ul are mai mulţi consultanţi decît lideri. Desigur, nu toţi mandarinii PSD-ului se lasă vrăjiţi de invizibilii "spin doctors". Au şi oameni cu tăria opiniunii. Ministrul Culturii, Răzvan Theodorescu, îşi pregăteşte o promiţătoare carieră de pamfletar gen Alcibiade. (Dacă n-or fi cumva una şi aceeaşi persoană!) Invectivele cu care i-a probozit pe demonstranţii din canadiana piaţă a României ar putea intra, sînt convins, într-o viitoare eprubetă a umorilor academice. La limită, furia ministerială ar putea fi pusă pe seama emoţiei, e greu să-nfrunţi huiduieli la ceas ceremonial. Mai ales în faţa statuii ce demonstrează că, la o adică, Eminescu s-ar putea întoarce dintre morţi! Deh, oameni sîntem, chiar şi cînd îmbrăcăm cămaşa demnitarului! Discursul despre retardaţi şi lumpeni e însă doar o jucărie - ministrul Culturii e activ şi în planul concretului financiar. Lista dumisale de achiziţii oficiale de carte e un exemplu strălucit de presbitism cultural (vezi numai pînă la uşa cabinetului). S-a scris despre asta, nu insist, dar iată cîteva titluri de larg interes pe care PSD-ul le expediază posterităţii prin bibliotecile publice ale ţării: Horaţiu Mălăele - Horaţiu despre Mălăele, Doina Ioneţ - Uşărnica, Z.