Am sperat că cele trei poveşti pe care le voi prezenta să fie diferite. Mi-am dorit să fie şi spectaculoase. Dar în realitate nu întotdeauna viaţa bate filmul! Prin urmare, cele trei poveşti sînt simple şi au decurs natural, iar protagoniştii lor nu au nimic ciudat sau ostentativ. Sînt trei tineri a căror afacere este însăşi profesia lor (lucru pe care l-am invidiat adeseori, ca absolventă de ASE, facultate din care ieşi fără a avea o meserie anume). Pentru a-i încadra în definiţii şi a-i clasifica după criterii specifice, putem spune că sînt tineri "întreprinzători" cu profesii "liberale", care au preferat să rişte şi să ardă etapele, în loc să înainteze încet, dar sigur, pe căile ştiute şi bătute. Să intre în scenă, deci: Ioana D. (26 de ani, arhitectă), Rareş I. (27 de ani, avocat), Valentina B. (35 de ani, notar public), trei tineri al căror business este meseria lor. Ceea ce am surprins a avea toţi trei în comun, după ce am discutat cu ei, a fost determinarea de a fi propriul lor "stăpîn" (şi de a avea deci libertate), determinare pe care par a o avea tot mai mulţi din "tînăra generaţie" de absolvenţi şi care stă la baza fondării oricărei mici afaceri. Dacă oricine poate cumpăra şi vinde, să zicem covrigi, şi deschide astfel o "afacere" (principala cunoştinţă necesară fiind în acest caz simţul practic), în profesiile liberale lucrurile sînt mai complicate, avînd în vedere utilitatea şi implicaţiile sociale ale acestor profesii. Cunoştinţele teoretice, experienţa şi, mai ales, o formă de acreditare sînt primele condiţii necesare, la care se adaugă, în cazul celor ce îşi deschid propria firmă, şi abilităţile de vînzare şi negociere.

Hale industriale şi mobilă pentru bebeluşi Ioana are un birou individual de arhitectură de doi ani, încă din timpul facultăţii, pe care l-a deschis aproape întîmplător. A primit o comandă şi trebuia să aibă o formă juridică