Theodor Stolojan si-a anuntat retragerea, pe motive de sanatate, din viata politica romaneasca, aceasta in suspinele partenerului sau de Alianta, Traian Basescu. In comunicatul citit simbata 2 octombrie, fostul candidat al Aliantei PNL-PD declara ca „problemele de sanatate cu care ma confrunt pot fi remediate acum. Daca nu ma concentrez asupra lor, risca sa se agraveze iremediabil“.
Lumea politica s-a intrecut in declaratii sobre, pline de regrete si urari de sanatate. Presedintele Ion Iliescu, aflat in San Marino, si-a exprimat regretul ca „Theodor Stolojan a fost nevoit sa se retraga din cursa inainte de a intra in competitie“, iar primul-ministru Adrian Nastase a descoperit – probabil in urma lacrimilor lui Traian Basescu – ca, „inainte de toate, sintem oameni... Intr-un astfel de moment avem cu totii datoria sa uitam de lucrurile care ne despart si sa fim solidari“. Cu asemenea cuvinte masurate si pline de „simtire“, liderul PSD isi lua la revedere de la fostul sau contracandidat la Presedintie, tinta predilecta a injuriilor de tot felul pina acum vreo luna.
Fraza rostita de seful statului merita poate mai multa atentie decit declamatiile sforaitor-induiosate ale lui Adrian Nastase. Ion Iliescu deplinge incheierea unui destin politic inainte de intrarea in competitia electorala. Or, cursa in care Theodor Stolojan a obosit deja sa alerge a inceput de mult. Nu e vorba de un accident la antrenamente, ci de pierderea suflului in timpul cursei. Theodor Stolojan nu renunta inainte de start, ci in toiul confruntarilor. Lectura intregii serii de evenimente ar trebui, poate, facuta in aceasta cheie.
Regia de simbata seara a pus, in mod simbolic, in discutie citeva dintre punctele sensibile ale functionarii angrenajului in care principalele partide de opozitie au ales sa-si poarte campania electorala si sa-si sustina candidatii. Pentru ca o
