Părea că s-a ivit o alternativă la ediţia Gheran din opera lui Liviu Rebreanu, o ediţie critică excepţională aproape încheiată, printre puţinele de acest fel pe care le avem " ceea ce ar fi fost foarte bine. În colecţia "Opere fundamentale", coordonată de Eugen Simion sub egida Academiei Române şi tipărită de Editura Univers enciclopedic, au apărut în 2001 trei volume, cuprinzând toate cele nouă romane, dintr-o nouă ediţie a operei lui Rebreanu, ediţie alcătuită de Mircea Coloşenco şi Ilderim Rebreanu. Condiţiile foarte promiţătoare ale colecţiei obligau la realizări pe măsura înaltului standard creat de instituţia patronatoare, coordonatorul colecţiei, calitatea materialelor de suport tipografic (o hârtie tip Biblie, rar folosită). Şansele au fost însă irosite într-o ediţie mediocră, ce nu are pretenţii de a fi critică şi să intre astfel în concurenţă loială cu ediţia Gheran şi nici nu aduce nimic nou în vreun compartiment al aparatului ştiinţific, poate cu excepţia cronologiei din prima parte a volumului I unde avem o istorie a Rebrenilor din 1799 până în 2000. Nou nu este decât ambalajul editorial, luxos şi costisitor, înşelător pentru calitatea ştiinţifică a ofertei.

Toată "modestia" aparatului filologic, critic şi istorico-literar al ediţiei din 2001 te face să regreţi că nu ai în asemenea condiţii grafice demne de invidiat marea şi (se vede) inegalabila ediţie critică a lui Niculae Gheran, începută în 1968 şi ajunsă în 2003 la volumul 22, rămânând să se încheie cu un tom consacrat caietelor cu cele mai diverse însemnări ale prozatorului. Dacă ar fi avut această ocazie de a-şi revizui ediţia critică, în puţinele locuri unde ar fi fost cazul (completări şi remedieri de detaliu), Niculae Gheran şi-ar fi perfecţionat o cercetare de peste 35 de ani consacrată scriitorului ardelean cu un devotament ce ar fi meritat o astfel de încununare. Aşa însă b