Traian Băsesu s-a pus pe plîns ca un actor prost, pentru a atrage electorat. Cîteva zile am auzit această enormitate, repetată cu obstinaţie, cu diverse adăugiri care de care mai groteşti. Trebuie să fii rău, altfel pari exaltat, trebuie să spui că e telenovelă, altfel eşti credul, trebuie să fii şi să pari acrit ca domnii C.T. Popescu şi Ion Cristoiu, altfel eşti suspect. Teza telenovelei nu explică însă de ce un politician, care s-a bazat pe imaginea de om puternic şi dintr-o bucată, îşi aruncă în aer "acoperirea". După logica scenariului, ar trebui să credem că în haosul perfect de la sediul PD, unde nimeni nu părea a şti ce se va întîmpla, Traian Băsescu îşi pregătea tacticos ieşirea: "deci, vorbeşte Stolo, sper să nu uite să aibă şi el un ton de om cît mai terminat; îl las să facă pe muribundul, apoi tac cîteva secunde, mă ridic în picioare, mă fac că îmi tremură mîna, mă uit în pămînt şi încep să plîng. Mamăăă, ce lovitură de imagine! Hă hă hă, să vezi că pînă şi cetepeu mă crede, hă hă hă!". Da, sună foarte logic. O acreală ceva mai subtilă a manifestat şi Adrian Năstase, o victimă colaterală a situaţiei. Într-o conferinţă de presă pe care nu avea de ce să o convoace, a aruncat pe piaţă scenariul în care Băsescu îi pregătea de multă vreme ieşirea lui Stolojan pentru a-i lua locul. Care loc nu e prea clar: Băsescu nu se va simţi bine în pielea de prezidenţiabil şi îşi pierde principalul susţinător în cadrul Alianţei. De fapt, acum Băsescu are o mare problemă în relaţiile cu PNL, cu care convieţuia doar prin arbitrajul permanent al lui Stolojan. Deşi nu pare, Băsescu este în felul lui un cruciat care luptă din poziţii inegale cu un balaur, s-a convins pe sine că are această misiune şi manifestă permanenta temere a fanaticului faţă de trădare. Afaceriştii versatili şi dornici de combinaţii din PNL nu pot decît să-i trezească suspiciuni. Aşa cum tot conştii