- Vanzarea Societatii Nationale "Tutunul Romanesc", una dintre cele mai ciudate privatizari ale Romaniei post-decembriste, a avut efecte directe inclusiv asupra economiei Timisului, prin inchiderea Fabricii de Tigarete Timisoara. De aceasta fabrica depindea in mare masura productia de tutun, una dintre culturile care erau profitabile in Timis. Ce s-a intamplat dupa inchiderea fabricii?
- Cea mai mare parte a productiei judetene de tutun s-a distrus. In momentul in care s-a vandut S.N.T.R.-ul, aici, in Timis, producatorii nu au mai fost platiti la timp, cultivatorii nu au mai avut incredere si s-a distrus. Cand era coordonata aceasta productie de Fabrica de Tigarete Timisoara, se ajunsese la 2.000 de hectare de tutun. Dupa aceea, treptat, totul s-a facut praf.
- Ar fi profitabila aceasta industrie a tutunului romanesc? Ar fi profitabile fabricile, daca ar fi lasate sa produca?
- Bineinteles. In orice fabrica de tigarete, care apartine sau apartinea de S.N.T.R., se pot face orice fel de tigari, la standarde europene. Aveam masini noi - toate fabricile au fost dotate.
- Si Timisoara?
- Da. Aveam aparatura de prelucrare noua. Puteam sa impachetam in carton. Puteam practic sa facem orice fel de tigari.
- Retehnologizarea cand s-a facut?
- In 1997-1998.
- La acea data nu se stia ca urma sa fie privatizata?
- Cum sa nu se stie? Cred - e parerea mea - ca investitiile s-au facut la comanda politica. Multi directori de fabrica seriosi au fost, de altfel, schimbati tot pe linie politica. Declinul a inceput cand s-a implicat politicul.
- Se poate spune ca s-a dat in acest fel unda verde marcilor de tigari straine?
- In ceea ce priveste marcile straine, concurenta e libera. Nu e nici o problema. Dupa Revolutie a venit una dintre cele mai mari companii de tutun si tigari din lume care sa ne propuna o colaborare. Nu s-a vrut
