Interventia armatelor unor state “fratesti“ in Cehoslovacia, in august 1968, si pozitia Romaniei de condamnare a agresiunii au reprezentat evenimente asupra carora laboratoarele decizionale si-au focalizat telescoapele diplomatiei sau ale serviciilor speciale, chiar si dupa ce ecourile faptelor respective s-au stins.
Consecvente, controverse sau certitudini romanesti?
Acuzat de un membru al Opozitiei de lipsa de consecventa in dezbaterea unui proiect legislativ, un remarcabil om politic roman din perioada interbelica ar fi replicat: "Numai boii sunt consecventi".
Sigur, replica nu are nimic comun cu morala care trebuie sa guverneze pana si politica, dar parca multe momente din politica romaneasca dovedesc ca faptuitorii lor dau dovada de imperiala inconsecventa si deci n-ar putea vreodata fi banuiti ca...
MIHAI RETEGAN
Nu stiu daca schimbul de cuvinte rostit sub cupola cladirii din Dealul Mitropoliei poate avea legatura cu ceea ce s-a intamplat in 1968, cu manifestarile si declaratiile uneori contradictorii ale liderilor romani, dar, dupa cum au putut constata cititorii nostri, exista o mare deosebire intre ceea ce-i spunea Nicolae Ceausescu lui Michael Stewart si ceea ce-i spunea prof.
Mircea Malita, adjunct al ministrului Afacerilor Externe, lui L.C. Glass, membru al Misiunii britanice la ONU (a se vedea Jurnalul National din 5 octombrie).
Dar si mai mare deosebire intre cuvantarea lui Ceausescu din balconul CC din 21 august, cand a condamnat agresiunea si pe agresori, si zisele aceluiasi din 25 august in sedinta Comitetului Executiv al CC al PCR: "Ceea ce as dori sa spun este faptul ca partidul...
a afirmat hotararea sa de a face totul pentru dezvoltarea relatiilor cu Uniunea Sovietica si cu tarile socialiste, fidelitatea sa fata de aliantele existente. Deci, a da putere de lege, ca sa spun