A lua sau a nu lua pilula?
Aceasta-i intrebarea. Nefiind niste consumatori ferventi, am tot aminat raspunsul. Si de n-am fi incercat sa grabim suspansul, in prima noapte de FIB am primit-o cadou de la un spaniol, fie dealer, fie contaminat de dragostea universala ce plutea in jur. Mica, alba si stantata. Era prea tirziu ca sa mai putem spera la cine stie ce efecte miraculoase, dupa o supradoza de Heineken si Coca-Cola cu gin si dupa ce deja incendiarul concert Ash ne-a transformat in cenusa luata de vint. Everything will burn, baby, burn, oh this is slow suicide. A doua seara am uitat-o acasa, in cort, iar Pet Shop Boys a facut restul. It’s a sin, au zis ei la bis. Asa ca ne-am mai gindit si noi. Totusi, a treia seara ne-am hotarit s-o programam pentru a patra, inainte de Chemical Brothers, care urmau sa inchida FIB, alias Festivalul International de muzica de la Benicassim, Spania. O data – pentru ca ne si vedeam colapsati la fine de maraton dansant si nu voiam sa ratam spasmele garantate de cei doi „chimisti“; si-a doua – pentru ca de ce alta mostra de fraternitate puteam da dovada in fata zecilor de mii care ne-nconjurau?
Atita doar ca nici n-am simtit cind s-a facut ora pentru fratii chimicali si ne-am si trezit levitind in mijlocul unei multimi transatice si transpirate, desi cu o secunda inainte nu ne mai simteam gleznele si nu doream decit putina iarba. Nu acea iarba al carei miros intoxicant te asalta din toate directiile si la toate orele – e prea complicat de rulat si te lichefiaza, iar noi eram in cautarea acelei stari orgasmatice pe care ti-o da, de exemplu, un concert LCD Soundsystem –, ci un tapsan chel pe care sa ne intindem febra si sa numaram una, doua stele de pe cer, ca la a treia deja pleoapele iti devin mai grele ca aerul. A zecea editie a FIB-ului s-a incheiat, nici noi nu mai stim cum si pe ce megahit Chemicals, iar in
