Povestea lui Leizer Finchelstein, unul dintre putinii supravietuitori ai „trenurilor mortii“. Atunci avea 17 ani jumatate. Nu iesise inca din Iasi. Stia de la geografie ca tara are munti si mare dar nu apucase sa le vada. Nici prin Iasi nu prea iesea. A fost luat ucenic de crud. Tatal sau era timplar cu atelier propriu pe linga casa, dar l-a dat la alt timplar sa invete meserie, ca sa fie tratat cu severitatea care se cuvenea. Dupa cele 12 ore de munca nu-i raminea timp de altceva. Mai toata tineretea si-a petrecut-o pe strada Conductelor, din Tirgu Cucu, cartier care era pe atunci evreiesc. De altfel, cam jumatate din populatia Iasului era formata din evrei. Sinagoga era aproape de casa, dar acolo mergea mai mult tata, copiii participau doar la sarbatorile de toamna. ?n oras iesea la sfirsitul saptaminii, cind facea du-te vino, ca toti tinerii, pe strada Lapusneanu si prin Piata Unirii. Daca avea ceva bani, mergea la film sau la cofetarie. ?n afara de plimbarile acestea, cu crestinii nu se prea intersecta. Mai ales ca fusese sfatuit, ca toti tinerii evrei, sa se fereasca de necazuri, de provocari si sa aleaga fuga decit sa fie acuzat apoi de scandal. ?n Tirgu Cucu, locuiau si citiva crestini, cu care se impaca foarte bine. Atita doar ca, doua-trei zile inainte de pogrom, multi dintre ei au plecat de acasa si si-au insemnat casele cu cruci. Pe moment, nu a inteles de ce. Leizer Numele sau este Leizer Finchelstein si are 81 de ani. Acum locuieste in Podu Ros. Si acesta fusese cindva un cartier evreiesc, dar a ajuns sa locuiasca acolo nu din cauza asta, ci pentru ca acolo a primit apartament de la CFR, in 1964. Cind s-a mutat, cu sotia, au sarutat peretii de bucurie. Apartamentul, cu doua camere, avea parchet, apa curenta, iar de la balcon putea admira turnul de la Bucium. Nici nu se compara cu locuinta din strada Conductelor, unde, in doua camere si o bucatarie, locui