Zeci de mii de sepci, tricouri, pixuri, brelocuri, calendare cu "Votati", clipuri electorale facute la cele mai scumpe case de productie, o armata de propagandisti si consilieri electorali, afise, manifeste, postere, kilometri patrati de publicitate in presa scrisa si, cateodata, la limita legii, chermeze la care se folosesc cei mai buni agenti electorali - berea si micul.
Nu trebuie sa fi expert contabil ca sa-ti dai seama ca pentru orice partid care se respecta, campania electorala inseamna cheltuieli uriase. Bani care nu pot fi adunati din cotizatii de 15.000 de lei. Poti sa-ti faci macar o idee despre marimea fondurilor care se invart intr-o campanie electorala doar consultand rapoartele si veniturile de cheltuieli pe care partidele politice sunt obligate sa le depuna, dupa fiecare campanie electorala, la Curtea de Conturi. Cifrele din aceste rapoarte nu concorda, insa, cu rezultatele monitorizarilor facute, in paralel, de societatea civila. Mai mult, nici acum, dupa aproape patru luni de la alegerile locale din luna iunie, Curtea de Conturi nu a terminat de centralizat si nu a publicat raportul privind finantarea campaniei.
Aceste informatii nu se cunosc nici in Timis. Iar reprezentantii societatii civile spun ca nici nu sunt sanse foarte mari ca aceste rapoarte sa fie publicate pana la alegerile generale din noiembrie, probabil pentru a nu influenta electoratul. Mai mult, lideri ai Asociatiei ProDemocratia afirma ca, in repetate randuri, reprezentantii Curtii de Conturi au declarat ca nu au temeiul legal pentru a ajunge la toti finantatorii si sponsorii campaniilor. Cu toate ca, atunci cand e sesizata de autoritati cu privire la existenta unor ilegalitati, Curtea de Conturi poate sa identifice sponsorii politici.
Asa stand lucrurile "investitorii in politica" raman in umbra, probabil pana anul viitor. Cand, indiferent de cine am afla ca a spon