Daca s-ar face in aceasta perioada un studiu al situatiei economice a marilor firme din Romania, probabil ca s-ar constata ca foarte multe din ele sunt intr-o criza acuta de lichiditati. Poate e din cauza ca trebuie sa-si plateasca datoriile la stat. Poate din cauza debitorilor care nu si-au achitat obligatiile. Poate ca acum, la sfarsit de an, toti furnizori vor plata pe loc a marfurilor achizitionate. Sau poate ca, pur si simplu, vine campania electorala. Cu siguranta, in aceasta perioada multi oameni de afaceri nu mai sunt hartuiti de agenti de marketing sau de asigurari. Acum s-a deschis sezonul colectei pentru politica si oamenii-pusculita. Treptat, esichierul politic se transforma intr-un panou de brokeraj. Se fac aranjamente de genul "Cat dai sa te bag pe liste?", "Renteaza sa investim in omul asta? Ne recuperam banii?" sau "In caz de castig, care e profitul?" Se negociaza la sange. Pe oameni, pe sume, pe concesii, pe dosare penale.
Omul de rand zareste un afis, o fata zambitoare, aude promisiuni despre pensii si alocatii marite, despre somaj zero si toleranta, tot zero, fata de coruptie. De obicei, alegatorii nu vad sforile. Nu vad parghiile prin care sunt miscate marionetele politice care defileaza, ca intr-un teatru absurd prin fata lui. "Maestrii papusari" sunt discreti. Sunt oamenii cu bani, adevaratii lideri. Costurile pe care le implica o campanie electorala sunt prea putin mediatizare. Oamenii de rand nu stiu ce inseamna muntii de afise, sutele de ore de clipuri, kilometrii patrati de publicitate in presa scrisa. Un singur partid a cheltuit doar pentru spatiu publicitar in ziare, la campania electorala pentru alegerile locale 3,2 milioane de dolari. O suma imensa, care in nici un caz nu putea fi stransa din cotizatii de 15.000 de lei pe luna. Banii au venit de undeva. Si, fireste, vor trebui amortizati. Probabil, prin aproape orice fel de mijloace
