- Domnule general, ati surprins o tara intreaga cand, in 1996, v-ati dat demisia din functia de sef al Politiei Romane. Ce v-a determinat, totusi, sa luati o asemenea hotarare?

- Inca din anii 1991 - 1992, cand eram seful Directiei Judiciare si apoi loctiitor al sefului I.G.P., am realizat pericolul pe care-l reprezenta dezvoltarea nucleelor mafiote care se infiripasera in Romania dupa 1990. In fata acestui pericol am facut tot posibilul pentru a crea instrumente si organisme de lupta impotriva acestui gen de criminalitate, precum si adaptarea mijloacelor specifice, apte sa loveasca aceste structuri. In momentul ajungerii in functia de subsecretar de stat si sef al I.G.P., am infiintat si dezvoltat cateva structuri abilitate in domeniu, respectiv Brigada de Combatere a Criminalitatii Organizate, cu competente adecvate pentru lupta cu diferite genuri de infractiuni practicate de structurile mafiote, Serviciul Special de Interventii si altele.

Initiativa si-a dovedit eficienta, in scurt timp reusind sa dam lovituri grele structurilor mafiote. Succesul a fost asigurat de oameni si de nimic altceva. In structurile de lupta am selectat doar oameni competenti, dar mai mult decat competenta am avut in vedere cinstea si corectitudinea acestora.

Dar minunea nu a durat prea mult. Entuziasmul si rezultatele noastre au inceput sa fie sabotate din interior, dar mai ales de unii judecatori care, pur si simplu, isi bateau joc de munca noastra, punand in libertate infractori in baza unor motive puerile, chiar hilare. Si nu au fost doar membri ai clanurilor mafiote tiganesti, ci numeroase personalitati din categoria "gulerelor albe". Au fost pusi in libertate ori au fugit din tara indivizi ca Fane Spoitoru, fratii Camataru, dar si bancheri si oameni de afaceri ca Dinulescu, Iacubov, Valeriu Steriu, Paunescu si altii. In fata acestor rateuri repetate am solicitat spriji